Credință și viață #Cuvântul lui Dumnezeu

După ce am ajuns să cred în Domnul, fraților și surorilor le plăcea să cânte un imn numit „Omul bun bate la ușă”, care spune: „Omul bun bate la ușă, cu părul ud de rouă; să ne ridicăm repede și să deschidem ușa, să nu-L lăsăm pe omul bun să Se întoarcă și să plece…”

În fiecare an, pe măsură ce se apropie Crăciunul, magazinele de pe străzi pregătesc o expunere impresionantă de cadouri de Crăciun, cu Moș Crăciun si cu brazi de Crăciun și așa mai departe. Luminițe multicolore sunt atârnate în copaci și pe clădiri, orașe întregi sunt decorate cu lumini și cu ornamente colorate și peste tot este bucurie si entuziasm.

În Biblie sunt consemnate următoarele: „În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: «Pace vouă!» Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. El le-a zis: «De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre? Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!»

Frați și surori, pacea fie cu voi! Slavă Domnului pentru pregătirile Lui, care ne-au permis să comunicăm adevărurile Scripturii aici. Fie ca Domnul să ne ghideze. Astăzi doresc să vă vorbesc tuturor despre tema „învierii unui om mort”.

Un sat rustic rămas în urmă, părinții mei epuizați de muncă, o viață marcată de dificultăți financiare… aceste amintiri mohorâte s-au imprimat în mintea mea tânără, ele au fost prima imagine a „sorții”. După ce am început să merg la școală, prima dată când mi-am auzit profesorul spunând „Îți controlezi soarta cu propriile mâini”, am păstrat aceste cuvinte ferm în minte.

Nota editorului : În ultimii ani, depresia s-a strecurat în viețile noastre, afectând tot mai mulți oameni. Mulți sunt chinuiți de această boală – unii își pierd speranța în viață și trăiesc în suferință, iar unii chiar își pierd curajul de a continua să trăiască, alegând să se sinucidă pentru a-și pune capăt vieții. De ce oare suferă oamenii de depresie? Cum ar trebui să îi facem față și cum putem ieși din capcana depresiei?

Tocmai împlinise douăzeci de ani, avea o siluetă grațioasă, era drăguță ca o floare și erau mulți pretendenți care o curtau. Dar ea nu era deloc interesată de aceasta până când, într-o zi, prietena ei a invitat-o în oraș și l-a cunoscut atunci din întâmplare pe Lin. Lin avea aproape 1,8 metri înălțime, era înalt și atrăgător, având o înfățișare demnă.

Într-o zi din anul 2004, o prietenă mi-a spus: „În fiecare zi, te trezești devreme și ești ocupată toată ziua tăind pânză, te epuizezi, dar tot nu câștigi bani. Societatea din ziua de astăzi se bazează pe vorbe pentru a face bani, conform bine-cunoscutei zicale: «Este mai bine să ai o limbă iscusită decât să ai braţe şi picioare puternice.»

Timpul chiar zboară. Hong’er a devenit dintr-o fetiță naivă o tânără femeie grațioasă, iar interesul ei pentru iubire s-a trezit. Ea nu era interesată de avere sau statut, ci dorea doar o relație în care, indiferent de furtunile pe care le înfruntă, să existe apropiere și iubire, cei doi să se ajute în momentele dificile și să îmbătrânească împreună. Ea aștepta în liniște sosirea unui anumit moment…

Călătorind prin viață, fiecare dintre noi va trăi câteva evenimente extraordinare, care devin întipărite în memoria noastră și nu vor fi niciodată uitate. Experiența care m-a marcat cel mai profund a fost momentul în care soțul meu a fost implicat într-un accident de mașină, când nimeni nu știa dacă va supraviețui sau nu, precum și zilele care au urmat, în care m-am simțit pe deplin pierdută și la capătul puterilor.

În următoarele câteva zile, deși Jingru nu căzuse în ispita Satanei și știa că nu putea fi niciodată cu Wang Wei, întâlnirea cu el din acea seară și mărturisirea lui sinceră i s-au derulat în minte iar și iar ca o scenă dintr-un film…

Într-o seară, Jingru își făcea curat în casă. „Țâr, țâr.” Telefonul a început să sune. Ea a răspuns la telefon și o voce ciudată, dar familiară i-a răsunat în ureche: „Bună! Sunt Wang Wei. Ești acasă!” „Wang Wei?” Jingru era oarecum uimită: de ce o suna acum, după atât de mulți ani? „Da… sunt acasă. Ce s-a întâmplat?” a întrebat Jingru surprinsă.