Credință și viață #despre credinta in dumnezeu

„Mamă, obișnuiai să fii atât de strictă cu studiile mele, că nu aveam niciodată timp pentru a mă juca. Acum, te-ai schimbat în bine atât de mult și vorbești cu atâta blândețe. Te iubesc, mamă”, spuse cu bucurie fetița nevinovată, plină de viață, în timp ce stătea întinsă lângă urechea tinerei sale mame, iar fața tinerei mame se îmbujoră de fericire.

Trecuse de ora 11 în dimineața zilei de 8 octombrie 2011 și tocmai pregăteam prânzul acasă, când, deodată, a sunat telefonul. De îndată ce am răspuns, persoana care a sunat a spus cu îngrijorare: „Lanlan a ta a fost implicată într-un accident de mașină și încearcă să o salveze la spitalul județean. Cel mai bine ar fi să vii aici cât de repede poți!” Auzind acest lucru, am simțit un bâzâit puternic în capul meu și, înainte să spun ceva, cealaltă persoană a închis telefonul. După ce am pus receptorul, am rămas acolo pentru o vreme, gândindu-mă: „Fiica mea a ieșit pe bicicletă în dimineața asta, ca să facă niște cumpărături.